Intre compatibilitate si incompatibilitate.

Cata compatibilite intre degetele noastre.
Cata complicitate nedeclarata in ochii mei;
Cata placere asteptanda pe buzele tale.
Cata eschivare disimulata, cata aroganta repugnanta, cata ridiculizare reciproca, cata ofensiva experimentala, cata subjugare succesiva, cata exorcizare esuata, cata afectiune atrofiata, cata (dez)armonie psihica.

Cata intamplare, cata impolitete, cata incisivitate, cata viteza.
Cata reconciliere impulsiva, cata ironie dulce, cata pluritate de sensuri, cata deruta existentiala, cata spontaneitate incontrolabila, cata teama oarba.

Cata apropiere insesizabila intre noi, dar, mai ales, cat abis...

..................................................................................................

Ma invalui in Nimicul tau captivant si ma desprind usor de Totul angoasant al lumii ireversibil sonate. Un ritual febril inalienabil, patologic si vital deopotriva.

Esti indispensabil si eu renunt la tine in fiecare zi mai mult. Intr-o zi voi pune un O rece dupa semnul egal al sufletului meu, o ecuatie cu solutie nula.
.................................................................................................

Intre cuvinte si tacere.

Cuvinte lipsa.

Cuvintele sunt atat de infime, atat de insuficiente, atat de departe de noi. Cuvintele sunt dincolo de noi...As fi preferat o lume muta. As fi preferat sa-ti vorbesc prin atingeri accidentale si sa-mi raspunzi din priviri. Cred si voi crede intotdeauna in Tacere, arta de conversatie ideala care precede Logosul primordial. Imi imaginez ca inaintea inceputului a fost Tacerea. Vreau sa cred ca ne-am nascut din tacere. Vreau sa cred ca Tacerea e ceea ce face ca lucrurile sa existe.

Tacerea e o arta a necuvantului, o evadare metafizica din orizontul contingent. E o farama de absolut care se dizolva cu primul cuvant rostit. Mii de popoare tac. Noi nu stim sa o facem. Tacerea e cel mai fidel complice al sensului. Tacerea e alibiul inefabilului. Tacerea e o zona de siguranta. Tacerea sublimeaza suferinta. Tacerea innobileaza plansul. Tacerea sfideaza oricand sunetul. Tacerea e ora pe care o da un ceas intemporal. Tacerea in universul muzicii e jazz. Tacerea este totul in nimic. Tacerea reveleaza mistica ochilor celui care nu mai poate vedea. Tacerea e limbaj fara limba. Tacerea e intotdeauna raspuns, ridicand in acelasi timp 1795 de intrebari.

As vrea sa privim in vidul tacerii. Sa ne regasim mutual in orizontul nerostitului. As vrea sa inventam jocul tacerii iar singura regula sa fii tu. As vrea sa practicam tacerea ca pe un exercitiu gramatical. Nu putem gresi in tacere. As vrea sa ne cautam toate cuvintele in Tacere. Si apoi sa le transformam in atomi imateriali de sens. As vrea sa ne intrebam in tacere: "Esti tu?" si sa ne raspundem cu saruturi irepetabile, al caror repertoriu il diversificam la nesfarsit.

Tacerea conjuga dragostea la mai mult ca perfect.

...................................................................................................

Acum, dupa aceasta instigare camuflata la tacere, as vrea sa-mi gasiti un cuvant pentru un sentiment atat de altfel... Nu, nu iubire. Dati-mi un cuvant pentru clipa in care simt ca ma inec si ma salvez in inefabil, pentru momentul in care ma aprind si ma sting in utopii, pentru toata goana nebuna in care ma inalt si cad neostenita. In bratele lui. Dati-mi un cuvant, dati-mi cuvinte. Litere strambe imbinate intru Sens. Dati-mi cuvinte si apoi sinonime. Dati-mi definitii, explicatii rationale ca sa vedeti limita redusa a cuvintelor. Limitarea limbajului creeaza confuzii - moment in care tacerea ne salveaza. De ce nu avem cuvinte pentru sentimentele complexe, de ce nu avem nume pentru atatea si atatea sentimente insolite? Dati-mi cuvinte pentru oscilatiile magnetice de atractie si respingere din clipele in care ma striga iubito. Dati-mi cuvinte pentru fortele stihiale cu care privirea lui ma dezintegreaza, ma imparte la doi si apoi imi contempla imparitatea. Pentru efemera si sublima evaziune in spatii mitice, cand vineri seara devine illo tempore. Pentru toate aceste sentimente indefinibile, experiente metarationale, dati-mi cuvinte.

Dati-mi cuvinte, pentru ca eu le-am pierdut pe toate.